Libertatea: Turcia merge pe mâna Rusiei. Sistemul defensiv S-400, netestat, costă mai puțin decât apărarea comună NATO

0
112

Coeziunea NATO este pusă la încercare, după ce contractul de achiziție a sistemului rusesc defensiv aer-sol S-400 “Triumf”, semnat între Federația Rusă și Turcia, a intrat în linie dreaptă, iar primele livrări au ca termen luna aprilie 2020.

Pentru prima dată
de când a devenit membră NATO, în 1952, Turcia renunță la achiziția de
echipamente militare strategice agreate integral cu Alianța Nord-Atlantică și
acceptă o ofertă de înarmare din partea Rusiei, care ignoră cel mai important
aspect al cooperării militare cu NATO: “interoperabilitatea”, capacitatea de a
acționa într-un sistem integrat, înalt secretizat, cu o compatibilizare de
100%, între arme, echipamente, misiuni și acțiuni comune.

Practic, Turcia iese de bunăvoie de pe piața internă de
armament NATO și se lansează într-o aventură securitară cu rușii, care le-au
promis turcilor că le dau și rachete, dar și planurile de producție ale
acestora, printr-un transfer tehnologic integral.

Tentația de a-și construi singur propriile arme, acasă la
el, nu l-a părăsit niciodată pe președintele Recep Tayyip Erdogan, care
consideră că țara sa are nevoie de rachetele rusești, pentru a fi mai “autonomă
militar”.

O asemenea logică paradoxală va deveni curând o problemă în
cadrul NATO, dacă nu va fi gestionată cu prudență și echilibru.

Oferta rusească i-a
luat nu numai ochii lui Erdogan, dar și logica militară

Considerentele naționaliste ale liderului de la Ankara
pleacă de la neîncrederea din ce în ce mai mare a acestuia în parteneriatele
vestice.

Reacția negativă vehementă a statelor occidentale, cu
prilejul încă neelucidatei, pretinsei tentative de “lovitură de stat”, reclamată
de Erdogan pe 15 iulie 2016, precum și poziția fermă a Statelor Unite ale
Americii de a nu-l extrăda pe clericul musulman turc Fethullah Gülen
– considerat de Ankara drept liderul politic al loviturii de stat – l-au făcut
pe președintele turc să basculeze treptat, migrând spre o colaborare mai strânsă
cu Rusia și îndepărtându-se de aliații din Occident.

Ultima dovadă a jocului la două capete al președintelui
Erdogan este renunțarea Turciei la programul de înzestrare cu avioane F-35, program
aflat în plină producție. Livrarea celor 30 de avioane F-35, destinate
escadrilei militare a Turciei – primele patru aeronave se află în teste finale
la Baza Aeriană Luke Air Force din Arizona – a fost întreruptă.

CITESTE SI:  Rogers Cup 2019. Simona Halep, victorie facilă în optimi în fața rusoaicei Svetlana Kuznetsova

Realocarea contractelor pentru avioanele F-35, cele mai
performante aeronave militare din istorie, va deschide competiția țărilor doritoare
să achiziționeze vârful tehnologiei aviatice americane: Canada, Finlanda,
Elveția, Spania sau chiar Polonia.

Un sistem defensiv
încă netestat în caz real de război, vândut ca armă ultramodernă imbatabilă

Problema creată de opțiunea Turciei pentru sistemul defensiv
S-400, în locul sistemului NATO oferit de rachetele balistice ”Patriot” –
considerat de Ankara drept mult prea scump –  nu se rezumă la aspectul financiar, de altfel
extrem de important și el.

Sistemul defensiv S-400. Foto EPA

Oferta rusească este una cu bătaie lungă și urmărește
obiectivul constant al Federației Ruse, acela de a submina, prin orice
mijloace, coeziunea NATO.

Ankara este interesată de sprijinul Moscovei, pentru a lupta
împotriva rebelilor kurzi, răspândiți de-a lungul frontierei cu Siria.

Un sistem aer-sol, precum S-400, ar preveni atacuri răzlețe
ale separatiștilor, dar nu ar face față unui atac inamic masiv.

Experți militari independenți, citați într-o analiză a
agenției Stratfor, relevă vulnerabilități majore ale produsului militar rusesc.
Proiectat să lovească o țintă aflată la 400 de kilometri distanță și să urce
până la altitudinea de 30 de kilometri, sistemul defensiv S-400 este doar o
parte a unui sistem larg și integrat de apărare aeriană.

Rachetele cu o rază medie și lungă de acțiune pot distruge
bombardiere strategice, rachete balistice și de croazieră, dar nu pot face față
unui război general, ci doar unei invazii la scară mică. Dar un atac masiv cu
rachete ar destabiliza grav sistemul S-400.

Aceste lucruri nu i-au fost spuse lui Recep Tayyip Erdogan și
nici faptul că, prin achiziția de armament rusesc, Turcia pare să renunțe de
bunăvoie la conceptul de apărare integrată (”defense capability”) oferit de
NATO.

Un alt element diferențiator, care reprezintă forța și
eficiența alianței militare occidentale, este principiul ”commonly funded
capabilities”, prin care procedurile, planurile militare, acțiunile, misiunile,
codurile, manualele de utilizare a echipamentului și armamentului NATO sunt
integrate într-o bază comună operațională.

Odată cu renunțarea la programul de înzestrare cu F-35,
Turcia riscă să fie scoasă din baza operațională aliată, din rațiuni de
incompatibilitate și de securitate în interiorul Alianței. Practic, turcii par
a renunța la apărarea comună, la umbrela de securitate completă, oferită de cea
mai puternică alianță militară de pe glob.  

CITESTE SI:  Criza economică ia amploare în Venezuela: Nicolas Maduro DUBLEAZĂ salariul minim din cauza hiperinflației

Este bine de știut că, în cadrul NATO, fiecare stat aliat își poate alege singur echipamentul militar dorit, cu condiția ca acest echipament să fie capabil să opereze împreună cu al altor state membre. Un presupus monopol al SUA sau al NATO în achiziția de armament este exclus.

Până în prezent, nici un stat NATO nu operează un sistem S-400
de fabricație rusească, iar organizația nu a fost notificată că vreunul dintre
statele membre ar fi achiziționat un astfel de model de apărare aeriană.

România la Marea
Neagră, un partener NATO care nu poate prelua rolul Turciei

Importanța Turciei în NATO este foarte mare, deoarece
acoperă zone strategice vitale pentru securitatea internațională, precum Marea
Neagră, zona Caucazului și a Orientului Mijlociu. Rolul Turciei la Marea Neagră
nu poate fi înlocuit de nici o țară care are frontierele maritime de-a lungul
imensei întinderi de apă.

România, care nu are o flotă de luptă bine dotată, se
confruntă cu un caz tipic de compromitere a responsabilităților de securitate
NATO  în flancul estic al alianței
militare.

Problemele încă nerezolvate create de achiziția de corvete,
în cadrul programului de înzestrare de 1,2 miliarde de euro, vor produce
nemulțumiri de natură tehnică, dar și strategică, din cauza circumstanțelor
nefavorabile în care se încearcă finalizarea programului de licitație.

În fața atitudinii din ce în ce mai agresive a Federației
Ruse, după anexarea Crimeii, în martie 2014, singurul aliat NATO cu pretenții
de securitate sporită la Marea Neagră rămâne Turcia. După cum stipulează Carta
Organizației Nord-Atlantice, nici un stat membru nu poate fi exclus din alianță
decât dacă acesta o face de bunăvoie și nesilit de nimeni. Prin urmare, Turcia
nu riscă să fie dată afară din NATO, oricâte acțiuni de frondă, orientate
naționalist ori motivate regional, ar întreprinde de aici înainte.

Rusia momește piețele
de armament cu contracte-chilipir

Miza Rusiei pentru obținerea de contracte de înarmare de la
state membre NATO este străvezie. De altfel, fără să exceleze în performanțe
tehnico-militare, produsele rusești sunt promovate triumfalist, în sistem ”fake
news”, în cadrul războiului informațional dus de fabricile de troli coordonate
prin serviciile de informații rusești.

CITESTE SI:  Viorica Dăncilă, anunț crucial despre noua Lege a Pensiilor: Au ajuns propunerile pentru punerea în acord cu decizia CCR - Stiri pe surse

Turcia e a doua țară NATO care cumpără de la ruși, după ce
Grecia a cerut acceptul țărilor europene din NATO, în 1974, pentru a
achiziționa sistemul defensiv S-300.

China și Belarus, cărora li s-a alăturat India, vor
beneficia de modelul defensiv S-400, în condițiile în care acesta nu a fost
încă testat în situații reale de luptă.

Peninsula ucraineană Crimeea, anexată de Rusia, a primit
patru S-400. Alte două baterii au fost amplasate în Siria, pentru a proteja
bazele rusești din Tartus și Hmeimim.

Primul client străin care a cumpărat S-400 a fost China, în
2014, într-un contract aproximat la valoarea maximă de trei miliarde de dolari.
Livrările au început în aprilie 2018, primele teste în China au avut loc luna
trecută. Și India a cumpărat cinci baterii S-400, la un preț de 5,2 miliarde de
dolari, iar livrările vor începe la finalul anului 2020.

Și Irak, Qatar sau Arabia Saudită au manifestat interes
pentru armamentul rusesc. Strategia este, de fapt, un mijloc de presiune pentru
a obține arme americane, la un cost mai mic. De altfel, prețul cel mai mic a
prevalat în decizia lui Erdogan de a schimba programul american F-35 cu
sistemul defensiv rusesc S-400.

Turcia devine un aliat capricios și producător de belele, în
condițiile în care fervoarea naționalistă a președintelui Erdogan riscă să
amenințe poziționările strategice de securitate ale NATO, în zona  Mării Negre.

Fără o abordare echilibrată, turbulențele provocate de o Turcie amorsată lent, dar sigur, de Federația Rusă, chiar în interiorul NATO, pot destabiliza securitatea regiunii din care și România face parte.

Iar când va veni momentul unei posibile intervenții în
luptă, vom ști de ce nu se poate câștiga niciodată o luptă între aliați decât
cu prețul victoriei adevăratului inamic.

Post-ul Turcia merge pe mâna Rusiei. Sistemul defensiv S-400, netestat, costă mai puțin decât apărarea comună NATO apare prima dată în Libertatea.

Sursa:
Libertatea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here